Hanna sau motivaţia răzbunării Saturday, Jun 18 2011 


Am mers la filmul Hanna încurajat de prezenţa pe afiş a numelui Cate Blanchett. Şi începuse bine, chiar aveam speranţa că nu voi păţi la fel ca la Mammouth. Filmul, ca idee, e relativ original din punct de vedere al scenariului, nu-i rău făcut până la un punct, dar are inconsistenţă sau inconsecvenţă cum vreti să-i spuneţi.

Restul aici.

Advertisements

A venit vacanţa cu trenul din Franţa…! Friday, Jun 17 2011 


Gata dragii mei, a venit vacanţa mea! 🙂

Plec până pe 28 în însorita ţară a zeilor, a colapsului economic şi a grevelor: Grecia.

Dacă nu intră în grevă şi vămile pentru ca în felul ăsta să fim obligaţi să ne prelungim forţat şederea, pe 28 suntem înapoi.

Bagajele nu le-am făcut, sunt cam Zen de ieri şi nu-mi arde. Ciupercutza, ca orice femeie, e cam speriată că vom face la ele în ultimele clipe şi că vom uita ceva important, dar dar eu tot Zen sunt… 😀 Bine, aici e şi diferenţa dintre concepţii asupra bagajelor. Bărbaţii aruncă un slip/doi, un prosop/două, un tricou/două, cosmeticele şi cam asta e! Femeile… nu intru în detalii, sau vorba americanului: don’t go there! 🙂

Nu promit că am să postez din vacanţă, totuşi am să încerc, mai ales poze îmi propun să postez în categoria cea nouă, fotografie.

Altceva ce să vă spun? Vă pup şi vă aştept aici după 28! Pa! 🙂

Cupa IRB la rugby Thursday, Jun 16 2011 


Am fost aseară, la invitaţia lui Chinezu, căruia îi mulţumesc, la meciul României împotriva Africii de Sud din cadrul Cupei IRB la Rugby.

Deşi nu sunt un mare cunoscător al respectivului fenomen, aseară am trăit un sentiment de timp liber petrecut în mod plăcut şi activ. A fost surprinzător de multă lume, mulţi s-au mirat văzând stadionul de la Caşin aproape plin de spectatori:

Ai noştri nu au jucat rău, deşi au luat bătaie (23-27, la pauză 14-16), însă cel puţin mie mi-au dat senzaţia că au luptat, au avut faze spectaculoase, s-au văzut şi eseuri de ambele părţi, ce mai, tot tacâmul. Adevărul este că deşi nu au jucat cu echipa mare, South Africa Kings au arătat că acest sport este tratat cu mult profesionalism în ţara lor, dar asta e altă poveste.

Fetele din tribune, pentru că au fost destul de multe, au admirat statura atletică a rezervelor oaspeţilor, iar din jurul meu s-a ridicat un oftat feminin general când acestea au ieşit la încălzire:

Am fost bineînţeles cu jucăria şi iată ce am realizat (sunt câteva fotografii de care chiar sunt mândru):

Kung Fu Panda 2 – desenul animat la rang de artă… marțială Wednesday, Jun 15 2011 


Am fost luni seară și am văzut Kung Fu Panda 2.

KungFuPanda2 Poster

KungFuPanda2 Poster

Am ratat premiera, credeam că nu mai ajung să-l văd, dar noroc cu ziua liberă de Rusalii și cu sentimentul pe care aceasta ni l-a dat, acela de weekend,că am profitat ca de o atmosferă de duminică seară și am mers.

Sala – plină, și nu numai de copii, chiar n-am mai văzut demult așa o sală plină, mai ales că filmul e la a doua săptămână de vizionare.

La început reclame și trailere cu filme din viitorul apropiat – de când cu redescoperirea tehnologiei 3D tot ce a fost film de desen animat de succes și care nu a avut prima parte în 3D, beneficiază de o a doua parte musai în 3D: Happy Feet, Cars, Lion King (astea îmi vin acum în minte). Adevărul e că e păcat să ai așa o tehnologie care se potrivește atât de bine desenelor animate și să nu faci și ceva bani din ea…

Filmul bun, antrenant, simpatic, vesel, plin de învățături mai mult sau mai puțin subliminale, o pledoarie pentru prietenia între oameni indiferent de rasă (rasă în acest film = specie de animale). Nemaipomenite dialoguri, Gary Oldman, Dustin Hoffman, Angelina Jolie sau Jack Black (vocile personajelor principale) au fost de-acolo și și-au meritat fiecare cent. Pentru că dacă suntem la capitolul eficacitate, cei 16,5 milioane scoși din încasări până la ora la care scriu și mai ales o notă de 8 pe IMDb spun totul!

Scenariul a fost bun, știu că nu mai țin minte mare lucru din prima parte însă de asemenea știu că m-a amuzat și încântat și atunci scenariul și mai ales dialogurile.

Evident că e o luptă între bine și rău, unde binele – reprezentat de grăsanul Po (Jack Black) și de prietenii săi maeștrii KungFu se luptă cu răul – păunul înfumurat și mândru nemaipomenit de inspirat desenat și dotat cu vocea lui Gary Oldman. Și la fel de evident că “binili învinge” 🙂

FriendsDeparte de mine gândul de a dori să vă povestesc filmul, am vrut doar să-l semnalez ca fiind bun și de văzut (mai ales dacă aveți copii și nu ați ajuns).

Așadar mergeți să-l vedeți, merită așa cum merită o gură de aer proaspăt în îmbâcseala caldarâmului fierbinte dintr-o zi de vară toridă.

Pentru că parcă ieși mai destins de-acolo și până la urmă ăsta e scopului unui film, să ne destindă, iar Kung Fu Panda 2 face asta cu prisosință. Vizionare plăcută și veselă vă doresc! 🙂

Street Delivery Tuesday, Jun 14 2011 


Am fost duminică pe strada Arthur Verona să vedem Street Delivery.

Mă așteptam, din ce îmi povestise Ciupercutza că a fost în alți ani să am multe fotografii interesate de făcut. Era așa o atmosferă de plictis de ambele părți (expozanți și vizitatori), încât nu știu dacă a fost de la lipsa mea de experiență fotografică sau de la ei, însă nu consider că am reușit mari capturi de imagine acolo. Sunt câteva, am să vi le arăt mai jos, dar nu grozave.

Street Delivery este un soi de manifestare anuală în care artizanii coboară cu mărfurile în stradă. Faza e că eu duminică nu am văzut lucruri impresionante acolo, drept pentru care am plecat destul de repejor de la fața locului.

Ne-a mers la suflet doar niște limonadă preparată pe loc din așa ceva:

Lime & Lemons

Lime & Lemons

Atmosfera s-a voit foarte flower power, erau tineri mulți care-și pierdeau timpul pe-acolo fără un scop anume, dar asta poate fi o remarcă de moș obosit 🙂

Street show

Street show

A, o chestie mișto, niște tipi care aplicau graffitti-uri pe un calcan de casă, lucrarea era destul de mare, li se puseseră schele ca s-o ducă la capăt:

GraffittiGraffitti

Graffitti

Faza nasoală a fost și că fiind destul de înnorat, probabil lumea care a mai rămas în București în acest weekend prelungit a evitat să iasă la plimbare din cauza vremii care amenința să se transforme în ploaie. Și s-a transformat pe seară, nu înainte ca noi să plecăm de acolo, să ajungem să mâncăm la un restaurant libanez din centrul vechi unde ne-am distrat copios auzind o pitzipoancă cerând… ceafă de porc light și unde am făcut ceea ce am numit eu poza zilei:

Crin

Refinanţare prin BCR Monday, Jun 13 2011 


După un an greu în viaţă, în care am reuşit în cele din urmă să fac un credit ipotecar pentru a achita cuiva nişte bani pe care altfel nu aveam cum sa îi fac rost toţi odată, cred că pot să îmi dau doctoratul în credite. 🙂

Ştiu cu ce se mănâncă termeni precum intabulare, notar, copii, legalizări, istoric al proprietarilor casei ipotecate, dar şi adeverinţe de salariat, copii de pe cartea de muncă, formulare bancare de tot felul de la cele necesare deschiderii unui cont până la cele necesare contractului de credit propriu-zis.

Şi când echipa formată din tandemul Blogal Initiative, Revista Biz şi BCR mi-au strecurat noaptea în timp ce dormeam în căsuţa de email propunerea de a scrie despre campania de refinanţare prin BCR a creditelor au început să îmi danseze prin faţa ochilor cele de la paragraful anterior şi multe altele asemenea.

Refinanţare BCR

Refinanţare BCR

Sunt multe condiţii de îndeplinit pentru o refinanţare, dar rezultatul este unul pe măsură. Cum se traduce în viaţa cotidiană acest rezultat?

Simplu: poţi, cu ajutorul acestui credit, să aduni toate creditele tale mai mici sau mai mari într-o singură căciulă, mergi cu ele la BCR şi acolo ce primeşti? O refinanţare de toată frumuseţea care are ca prim rezultat o rată posibil mai mică decât suma ratelor celorlalte creditele cu care te-ai înfăţişat tu iniţial!

Şi nu numai asta. Principalul coşmar la un credit îl constituie taxele notariale. Cum notarii au printre cele mai bănoase meserii oficiale de pe piaţă, normal că ei fac parte din acest coşmar al oricărui creditat din ţara asta!

În cadrul acestei campanii primeşti din partea BCR şi taxe notariale zero, să moară notarii de ciudă ca ai fost deştept şi i-ai şuntat! Şi să nu credeţi că taxe notariale zero înseamnă altceva decât taxe notariale zero! Nu, BCR chiar nu-ţi percepe nimic în cazul costurilor de transfer a ipotecii acolo unde e cazul, deci nada, nimic!

Iată mai jos şi lista completă de avantaje, de care eu nu am beneficiat în totalitate atunci când am făcut creditul despre care am spus că ar putea să-mi confere titlul de doctor în credite:

costuri de transfer zero (taxe notariale suportate de bancă);

comision analiză zero;

asigurarea imobilului gratuit, în funcţie de tipul creditului;

– posibilitatea de a mandata banca să efectueze o serie de operaţiuni de preluare a creditului de la banca finanţatoare în numele clientului: acord de grevare cu alte sarcini;

premii client get client*: clienţilor care contractează un credit de refinanţare în perioada campaniei (6 iunie – 4 iulie 2011) li se va acorda un cupon de recomandare, prin care aceştia pot realiza o recomandare;

* toţi clienţii care realizează o recomandare participă automat la o tragere la sorţi. Se vor acorda premii în funcţie de regulamentul de campanie.

Şi mai e o chestie bună pentru cei care neinspirat au luat în anii trecuţi credite în monedă care acum nu mai e la fel de atractivă (vezi francul elveţian). Refinanţarea BCR se poate face şi în cazul unor astfel de credite, schimbându-se moneda respectivă într-o monedă preferată de cel care face creditul.

Pentru cei cu adevărat interesaţi de iniţiativa BCR avem şi un link către detalii aici.

Pentru ce am scris acest post? Simplu! Să ajut nişte oameni faini în campania lor. Şi cei de la BCR nu sunt faini numai datorită reclamei cu amanta din dulap, dar şi datorită faptului că au avut încredere ca ei, ditamai colosul, să se arate atât de deschişi acestei modalităţi de promovare (prin bloguri adică), a campaniei lor, lucru care ne face să-i apreciam pe de-o parte şi să ne bucurăm odată în plus că se mişcă lucruri la nivel de percepţie şi în ţara asta a noastră!

Ciorchine de… cireșe Saturday, Jun 11 2011 


Cireșe albe de mai

Cireșe albe de mai

Am jucărie nouă! Friday, Jun 10 2011 


Eu sunt omul în care reminiscenţele de copil sunt destul de active (femeile care citesc vor spune că toţi bărbaţii sunt aşa). Drept pentru care îmi plac jucăriile! 🙂 De aceea, ieri a fost o zi în care m-am bucurat ca un copil: mi-am luat aparat foto! 🙂

E un Fujifilm Finepix HS10, iată-l:

Fujifilm Finepix HS10

Fujifilm Finepix HS10

N-o să vă scriu aici câte face, face neaşteptat de multe, am să încerc, începând de astăzi, să vă arăt ce face prin pozele pe care am să le postez. Înfiinţez în acest sens o categorie nouă a blogului, Fotografie se va numi, şi în ea veţi găsi pozele pe care le voi considera eu reuşite.

Am de învăţat cu ce se mănâncă fotografia, sunt un profan la acest capitol, dar având microbul în sânge încă de mic, mă gândesc că va ieşi ceva-ceva din acest “proiect”. Totodată, am intenţia ca anumite zile ale săptămânii să fie dedicate exclusiv posturilor-fotografie (adică locul cuvintelor să fie luate de poze), poate zilele de weekend, nu ştiu, încă mă mai gândesc.

Lăsând vorbăria la o parte, vă arăt mai jos ce pot eu deocamdată să fac, el poate infinit mai multe, însă ca în orice tandem e nevoie de doi pentru perfecţiune: 🙂

Trag toţi de mine ca dintr-o opincă scurtă… Tuesday, Jun 7 2011 


Aţi auzit zicala din titlu? Biata bunică-mea o folosea, mi se pare că e un regionalism din zona Piteştiului, deşi nu sunt sigur, n-am căutat niciodată.

Ideea e clară însă şi foarte generatoare de imagini: un om asupra căruia se revarsă rugile/poruncile/imperativele şi alte asemenea din partea tuturor celor din jur.

Aşa mă simt eu acum. Solicitat şi de ăla, şi de ăla, şi de aia şi de cealaltă. Mi se învârt în cap calcule de rentabilitate, deadlineuri, sume de bani de dat sau de luat, promisiuni făcute altora care trebuiesc respectate şi promisiuni făcute de alţii către mine cărora le-a trecut sorocul.

Şi nu mai vreau, nu că am obosit sau că nu am disponibilitate, însă am impresia că mulţi au profitat şi încă profită de faptul că au văzut că am o slăbiciune în a-mi respecta cuvântul dat sau de a-i ajuta pe cei ce îmi cer asta.

Una e să îţi mai ceară când şi când un favor unul şi altul, e normal să îl ajuţi, practic pe asta se bazează relaţionarea interumană, însă de acolo până la a-ţi refuza ţie clipe de linişte, de relaxare sau de detaşare pentru a fi pe placul unora care pe deasupra nici nu apreciază asta, e cale lungă!

Aşa că m-am hotărât şi am hotărât să întăresc promisiunea pe care mi-am făcut-o şi pe această cale: No More Mr. Nice Guy! Gata, îmi voi vedea mai mult de ale mele şi mă voi limita la a fi acolo pentru cine merită şi care mai şi apreciază asta din când în când!

Vino la rugby! Monday, Jun 6 2011 


În timpurile astea, în care ziarele de sport scriu despre fotbal 16 pagini din 16, încercările altor federaţii de a-şi promova sportul pe care îl patronează sunt puţine şi fără rezultate notabile.

Nu acelaşi lucru pot spune că se întâmplă în ultimii ani cu Federaţia Română de Rugby. Am drumuri destul de dese prin prisma afacerii mele în zona în care se află stadionul Stejarilor şi am văzut evoluţii notabile acolo ca şi în campaniile lor de a populariza acest frumos joc de echipă.

Nu au fost investiţii de milioane şi milioane de euro pe an ca în fotbal. Şi totuşi fotbalul nostru e în liga penibilului pe când rugby-ul, prin echipa naţională de seniori, participă la Cupa Mondială din Noua Zeelandă din această toamnă! Am înţeles că oamenii de-acolo au fost buni gospodari şi că banul nu e totul, în sport te afirmi dacă ştii cum să te organizezi!

Am prieteni care îndrăgesc sportul ăsta şi înainte de a mă gândi cum va suna acest post de promovare a paginii de Facebook a unei competiţii internaţionale organizate pe meleagurile noastre (IRB Nations Cup) mi-am zis că lor le va face plăcere să afle şi de la mine de eforturile despre care vorbeam mai sus.

Mi-am adus aminte când am primit această propunere şi de o întâmplare pe care am trăit-o la Paris în 2007. Am ajuns acolo exact în zilele în care avea loc Cupa Mondială organizată de Franţa ca ţară gazdă, cu unele meciuri însă şi în Ţara Galilor şi Scoţia. Parisul era împânzit de simbolurile Cupei Mondiale, dar ce mi-a atras atenţia a fost ce vedeţi în poza de mai jos: o uriaşă minge de rugby ce domina împrejurimile suspendată deasupra primului etaj al turnului Eiffel:

WRC Paris 2007

WRC Paris 2007

Chiar pe 6 octombrie, de ziua mea, Franţa avea meci cu Noua Zeelandă la Cardiff. Franţa a câştigat la limită, cu 20-18 iar oamenii din Paris, înainte să se inunde străzile pentru a se bucura de marea victorie, s-au oprit în loc sau s-au ridicat de la terase cu mâinile în dreptul inimilor pentru a cânta Marseilleza! Eu atâta emoţie colectivă împărtăşită în acelaşi moment nu am mai trăit!… Mi-a plăcut unitatea lor, mi-au plăcut ochii lor plini de mândrie, nu am auzit nici un cuvânt urât despre adversari la nimeni pe stradă!

Şi toate acestea mi-au fost explicate mai târziu de un amic iubitor de rugby: n-ai să auzi aşa ceva aproape niciodată pe un stadion de rugby! Nu vei merge acolo decât să asişti la o întâlnire bărbătească, dură şi frumoasă dintre două echipe care se respectă. Ambele echipe ştiu câtă sudoare au depus la antrenamente, se respectă pentru asta şi pe ei şi pe adversarii lor!

Am aşadar tot respectul pentru oamenii de la noi care au înţeles că dacă se deschid spre online, spre moduri de promovare moderne, vor avea mult de câştigat şi la nivelul imaginii între tineri dar şi la capitolul awareness!

Respect evident şi pentru iniţiativa lui Chinezu de popularizare prin bloguri a paginii de Facebook a competiţiei despre care am spus mai sus în special şi a acestui sport în general! Mergând pe ideea că un lucru promovat cum trebuie aduce rezultate frumoase, a încercat să pună umărul la scoaterea acestui sport din anonimat în online-ul de la noi (şi nu fac asta ca să-l perii 😀 , n-am de ce, fiecare îşi cunoaşte valoarea şi locul în munca lui).

« Previous PageNext Page »

%d bloggers like this: