Mă mut în casă nouă! Tuesday, Jul 26 2011 


 

Dragii mei dragi.

Începând cu azi, 26 iulie 2011, ora 11:00 posturile mele mai mult sau mai puţin zilnice 😀 vor fi de găsit pe domeniul propriu şi personal:

http://www.dorinu.ro

Acesta a fost principalul motiv de tăcere din ultimele zile.

De aceea, vă rog ca de azi încolo, dacă doriţi, să mă căutaţi în noua mea căsuţă! 🙂

Cu drag,

dorinu.ro 🙂

Advertisements

Google+ versus Facebook Thursday, Jul 14 2011 


În săptămânile din urmă Social Media a fost bulversată de apariţia unui nou competitor pe piaţă: Google+. Este un fel de Facebook, chiar are faţă asemănătoare, are câteva noutăţi în sensul că se bazează pe existenţa unor cercuri/grupuri în care îţi organizezi contactele, integrează toate aplicaţiile existente în portofoliul Google (Gmail, Youtube, Picassa etc.). Mai mult, spre deosebire de Facebook, dacă adaugi un prieten in Google+, ala nu vede in mod obligatoriu wall-ul tau, ci doar tu pe al lui. Pentru ca si el sa il vada pe al tau, trebuie sa te adauge (dacă vrea) şi el într-unul din cercurile lui. E ca la Twitter, nu oricine te urmăreşte pe Twitter este obligatoriu urmărit de tine.

Nu am căderea sau intenţia de a face un review profesionist al noului venit, dar sincer, nu înţeleg ce se vrea cu el.

Adică ce se vrea înţeleg, nu înţeleg cum se aşteaptă ei ca eu, utilizator de Facebook simplu, cu să zicem o medie de 200-300 de prieteni, să mă apuc acum să mut tot borhotul pe tarlaua nou-creeată.

Pe bune, mi-e groază să mă gândesc să fac mutarea asta, numai gândul ăsta îmi taie din avântul original dat de noutate. Bonus că în aceste momente de început poţi avea acces la el doar pe baza unei invitaţii primite din partea unui membru.

Am folosit o asemenea invitaţie şi am cont, dar sentimentul de deja-vu al începuturilor mele în Facebook mă face să amân explorarea sa mai amanunţită.

Sunt curios: dacă voi aveţi cont, consideraţi că nu vă ajunge Facebook şi vreţi altceva? Cât timp liber aveţi în acest caz fraţi români?! Dacă nu aveţi cont, daţi-mi un mail, vă pot face eu o invitaţie şi vorbim dup-aia.

Mă întreb care vă sunt părerile, vi le aştept în comentarii, poate mă faceţi să-mi schimb optica. Şi nu, nu-mi spuneţi că se înţelege bine cu Androidul, sunt iPhone&BlackBerry user!

Hai, v-am pupat, vă aştept să mă citiţi şi mâine! 🙂

Sursă foto.

Mergeţi la România – Argentina pe Naţional Arena? Wednesday, Jul 13 2011 


Am văzut ieri cu plăcută surprindere că s-au pus deja în vânzare biletele la meciul inaugural al Stadionului Naţional sau National Arena conform noii sale denumiri.

Este un meci care ca şi concertul lui Bon Jovi sau al altor mari trupe ce ne-au vizitat sau ne vor vizita, nu prea trebuie ratat. Nu neapărat pentru că cine ştie ce meci va face echipa României, nu neapărat că vom vedea la lucru fenomene precum Messi ori Mascherano (deşi asta e chiar o ocazie mare pentru români), dar sentimentul că vei participa la o clipă de istorie (inaugurarea unei asemenea frumuseţi mi se pare că poate purta titlul ăsta), în opinia mea, ar trebui să te convingă să fii acolo pe 10 august!

Iată deci preţurile pentru bilete, pe categorii, aşa cum apar ele pe myticket.ro:

VIP 1: 700 lei;
VIP 2: 600 lei;
VIP 3: 200 si 400 lei;
Categoria I – 150 lei;
Categoria a II-a – 100 lei;
Categoria a III-a – 70 lei;
Categoria a IV-a – 50 lei;

Aşa cum se poate vedea, sunt preţuri accesibile, deci vom avea un stadion plin. Evident că şi înainte şi după meci vor fi voci contra evenimentului, dar parcă acu 20 şi ceva de ani când ne înghesuiam la cuplaje interbucureştene nu mai făceam fente că se mănâncă seminţe sau că vin cocalari la meci în treling şi pantofi cu toc asortaţi la şosete negre de nailon :))

Eu spun că şi stadionul ăsta, la fel ca podul cel nou de la Basarab, nu trebuie politizat, este un lucru foarte necesar pentru acest oraş. Până la urmă nu politicienii au venit cu bani de-acasă, ci au fost puşi prin alegeri şă facă astfel de chestii, aşa se face în lumea civilizată căreia cu mândrie spunem că îi aparţinem.

Hai, v-am pupat, vă aştept să mă citiţi şi mâine! 🙂

Banc Saturday, Jul 2 2011 


L-am primit alarteieri pe mail de la o prietenă, şi de atunci tot râd şi îl spun în stânga şi-n dreapta, aşa că vi-l spun şi vouă:

” Ion şi Vasile.
Zice Ion: Băh Vasile, am fost în Turcia la All Inclusive, excepţional: mănânci cât vrei, bei cât vrei, bar la piscină, lux mare.
Da’ sa vezi ce fază păţesc: mă duc într-o dimineaţă la micul dejun, Maria mea rămâne în cameră.
Când mă întorc, ia-o pe Maria de unde nu-i! O caut peste tot, mă panichez, mă duc la recepţie şi aflu că e în cameră la… Antonio Banderas!
Ma duc acolo, bat la uşă, deschide Antonio.
Antonio, bărbat bine: înalt, frumos, plin de muşchi, brunet, ochi albaştri, fără pic de burtă.
Când colo, iese Maria mea dezbracată din baie!
Cu ţâţele vai mama ei, curu’ lăsat, cearcăne…! Bă, mi-a fost o ruşine de omu’ ăla…!” 🙂

Mulți Ani Trăiască…! Friday, Jul 1 2011 


Astăzi se împlinește fix un an de când am scris pentru prima oară pe acest blog, și începeam cu un articol timid, de câteva cuvinte.

De atunci până la ora la care scriu, am adunat 140 de posturi, 303 comentarii, 15902 vizualizări și o medie de 113 vizualizări zilnice. Nu e mult, poate nu e nici puțin, însă eu sunt relativ mulțumit.

Nu am început să scriu aici pentru altceva decât pentru a îmi încerca norocul în ale scrisului, mulți dintre voi mi-au spus că apreciază în mod pozitiv scriitura mea și asta m-a făcut să ajung la cifrele de mai sus, lucru pentru care mulțumesc tuturor azi!

Un rol important îl are de asemenea Ciupercutza, care cu experiența ei în această lume frumoasă și puțin ciudată m-a ghidat și mi-a arătat mereu calea cea dreaptă. Am descoperit și cu ajutorul ei bloguri faine, oameni cu mintea mereu ascuțită precum Chinezu, Groparu, Arhi, Costin, Anurim, Adi Hădean, Zoso, Tomata cea cu scufiță, TvDece-ii, Dojo și mulți alții al căror nume nu le mai înșir, dar pe care readerul mi-i aduce zilnic în fața ochilor. Thanks darling!

Și dacă sunt la mulțumiri ca la Oscar, îmi mulțumesc și mie (sic!), pentru că prin posturile de aici mi-am adus liniște, m-am făcut apreciat de oameni frumoși precum cei de la Raluk.ro din al cărui colectiv de film review cu modestie și mândrie fac parte de ceva vreme.

Cam asta e de spus acum la un an, vă aștept cu viața deschisă (aproape) zilnic aici și vă rog a mia oară: comentați-mă aici, nu pe Facebook, acolo comentariile se pierd, aici rămân și așa îmi sunteți de dragi, că nu vreau să vă pierd părerile! 🙂

A venit vacanţa cu trenul din Franţa…! Friday, Jun 17 2011 


Gata dragii mei, a venit vacanţa mea! 🙂

Plec până pe 28 în însorita ţară a zeilor, a colapsului economic şi a grevelor: Grecia.

Dacă nu intră în grevă şi vămile pentru ca în felul ăsta să fim obligaţi să ne prelungim forţat şederea, pe 28 suntem înapoi.

Bagajele nu le-am făcut, sunt cam Zen de ieri şi nu-mi arde. Ciupercutza, ca orice femeie, e cam speriată că vom face la ele în ultimele clipe şi că vom uita ceva important, dar dar eu tot Zen sunt… 😀 Bine, aici e şi diferenţa dintre concepţii asupra bagajelor. Bărbaţii aruncă un slip/doi, un prosop/două, un tricou/două, cosmeticele şi cam asta e! Femeile… nu intru în detalii, sau vorba americanului: don’t go there! 🙂

Nu promit că am să postez din vacanţă, totuşi am să încerc, mai ales poze îmi propun să postez în categoria cea nouă, fotografie.

Altceva ce să vă spun? Vă pup şi vă aştept aici după 28! Pa! 🙂

Street Delivery Tuesday, Jun 14 2011 


Am fost duminică pe strada Arthur Verona să vedem Street Delivery.

Mă așteptam, din ce îmi povestise Ciupercutza că a fost în alți ani să am multe fotografii interesate de făcut. Era așa o atmosferă de plictis de ambele părți (expozanți și vizitatori), încât nu știu dacă a fost de la lipsa mea de experiență fotografică sau de la ei, însă nu consider că am reușit mari capturi de imagine acolo. Sunt câteva, am să vi le arăt mai jos, dar nu grozave.

Street Delivery este un soi de manifestare anuală în care artizanii coboară cu mărfurile în stradă. Faza e că eu duminică nu am văzut lucruri impresionante acolo, drept pentru care am plecat destul de repejor de la fața locului.

Ne-a mers la suflet doar niște limonadă preparată pe loc din așa ceva:

Lime & Lemons

Lime & Lemons

Atmosfera s-a voit foarte flower power, erau tineri mulți care-și pierdeau timpul pe-acolo fără un scop anume, dar asta poate fi o remarcă de moș obosit 🙂

Street show

Street show

A, o chestie mișto, niște tipi care aplicau graffitti-uri pe un calcan de casă, lucrarea era destul de mare, li se puseseră schele ca s-o ducă la capăt:

GraffittiGraffitti

Graffitti

Faza nasoală a fost și că fiind destul de înnorat, probabil lumea care a mai rămas în București în acest weekend prelungit a evitat să iasă la plimbare din cauza vremii care amenința să se transforme în ploaie. Și s-a transformat pe seară, nu înainte ca noi să plecăm de acolo, să ajungem să mâncăm la un restaurant libanez din centrul vechi unde ne-am distrat copios auzind o pitzipoancă cerând… ceafă de porc light și unde am făcut ceea ce am numit eu poza zilei:

Crin

Refinanţare prin BCR Monday, Jun 13 2011 


După un an greu în viaţă, în care am reuşit în cele din urmă să fac un credit ipotecar pentru a achita cuiva nişte bani pe care altfel nu aveam cum sa îi fac rost toţi odată, cred că pot să îmi dau doctoratul în credite. 🙂

Ştiu cu ce se mănâncă termeni precum intabulare, notar, copii, legalizări, istoric al proprietarilor casei ipotecate, dar şi adeverinţe de salariat, copii de pe cartea de muncă, formulare bancare de tot felul de la cele necesare deschiderii unui cont până la cele necesare contractului de credit propriu-zis.

Şi când echipa formată din tandemul Blogal Initiative, Revista Biz şi BCR mi-au strecurat noaptea în timp ce dormeam în căsuţa de email propunerea de a scrie despre campania de refinanţare prin BCR a creditelor au început să îmi danseze prin faţa ochilor cele de la paragraful anterior şi multe altele asemenea.

Refinanţare BCR

Refinanţare BCR

Sunt multe condiţii de îndeplinit pentru o refinanţare, dar rezultatul este unul pe măsură. Cum se traduce în viaţa cotidiană acest rezultat?

Simplu: poţi, cu ajutorul acestui credit, să aduni toate creditele tale mai mici sau mai mari într-o singură căciulă, mergi cu ele la BCR şi acolo ce primeşti? O refinanţare de toată frumuseţea care are ca prim rezultat o rată posibil mai mică decât suma ratelor celorlalte creditele cu care te-ai înfăţişat tu iniţial!

Şi nu numai asta. Principalul coşmar la un credit îl constituie taxele notariale. Cum notarii au printre cele mai bănoase meserii oficiale de pe piaţă, normal că ei fac parte din acest coşmar al oricărui creditat din ţara asta!

În cadrul acestei campanii primeşti din partea BCR şi taxe notariale zero, să moară notarii de ciudă ca ai fost deştept şi i-ai şuntat! Şi să nu credeţi că taxe notariale zero înseamnă altceva decât taxe notariale zero! Nu, BCR chiar nu-ţi percepe nimic în cazul costurilor de transfer a ipotecii acolo unde e cazul, deci nada, nimic!

Iată mai jos şi lista completă de avantaje, de care eu nu am beneficiat în totalitate atunci când am făcut creditul despre care am spus că ar putea să-mi confere titlul de doctor în credite:

costuri de transfer zero (taxe notariale suportate de bancă);

comision analiză zero;

asigurarea imobilului gratuit, în funcţie de tipul creditului;

– posibilitatea de a mandata banca să efectueze o serie de operaţiuni de preluare a creditului de la banca finanţatoare în numele clientului: acord de grevare cu alte sarcini;

premii client get client*: clienţilor care contractează un credit de refinanţare în perioada campaniei (6 iunie – 4 iulie 2011) li se va acorda un cupon de recomandare, prin care aceştia pot realiza o recomandare;

* toţi clienţii care realizează o recomandare participă automat la o tragere la sorţi. Se vor acorda premii în funcţie de regulamentul de campanie.

Şi mai e o chestie bună pentru cei care neinspirat au luat în anii trecuţi credite în monedă care acum nu mai e la fel de atractivă (vezi francul elveţian). Refinanţarea BCR se poate face şi în cazul unor astfel de credite, schimbându-se moneda respectivă într-o monedă preferată de cel care face creditul.

Pentru cei cu adevărat interesaţi de iniţiativa BCR avem şi un link către detalii aici.

Pentru ce am scris acest post? Simplu! Să ajut nişte oameni faini în campania lor. Şi cei de la BCR nu sunt faini numai datorită reclamei cu amanta din dulap, dar şi datorită faptului că au avut încredere ca ei, ditamai colosul, să se arate atât de deschişi acestei modalităţi de promovare (prin bloguri adică), a campaniei lor, lucru care ne face să-i apreciam pe de-o parte şi să ne bucurăm odată în plus că se mişcă lucruri la nivel de percepţie şi în ţara asta a noastră!

Trag toţi de mine ca dintr-o opincă scurtă… Tuesday, Jun 7 2011 


Aţi auzit zicala din titlu? Biata bunică-mea o folosea, mi se pare că e un regionalism din zona Piteştiului, deşi nu sunt sigur, n-am căutat niciodată.

Ideea e clară însă şi foarte generatoare de imagini: un om asupra căruia se revarsă rugile/poruncile/imperativele şi alte asemenea din partea tuturor celor din jur.

Aşa mă simt eu acum. Solicitat şi de ăla, şi de ăla, şi de aia şi de cealaltă. Mi se învârt în cap calcule de rentabilitate, deadlineuri, sume de bani de dat sau de luat, promisiuni făcute altora care trebuiesc respectate şi promisiuni făcute de alţii către mine cărora le-a trecut sorocul.

Şi nu mai vreau, nu că am obosit sau că nu am disponibilitate, însă am impresia că mulţi au profitat şi încă profită de faptul că au văzut că am o slăbiciune în a-mi respecta cuvântul dat sau de a-i ajuta pe cei ce îmi cer asta.

Una e să îţi mai ceară când şi când un favor unul şi altul, e normal să îl ajuţi, practic pe asta se bazează relaţionarea interumană, însă de acolo până la a-ţi refuza ţie clipe de linişte, de relaxare sau de detaşare pentru a fi pe placul unora care pe deasupra nici nu apreciază asta, e cale lungă!

Aşa că m-am hotărât şi am hotărât să întăresc promisiunea pe care mi-am făcut-o şi pe această cale: No More Mr. Nice Guy! Gata, îmi voi vedea mai mult de ale mele şi mă voi limita la a fi acolo pentru cine merită şi care mai şi apreciază asta din când în când!

The Hangover Part II – un film de văzut cu băieţii la o bere Thursday, Jun 2 2011 


Aşteptam filmul acesta de pe la începutul anului – atunci am auzit cred prima oară că va fi una din premierele anului. Am fost marţi la avanpremiera sa şi trebuie să vă spun la cald: mergeţi să-l vedeţi! Acum, să detaliem puţin motivele.

Continuarea aici.

Next Page »

%d bloggers like this: