Prolog la Valentine’s Day Friday, Feb 4 2011 


Naşpa sărbătoare asta cu Valentine’s Day!

O zi în care siropul pluteşte în aer, o zi în care pupilele femeilor iau formă de inimioare şi pe care mai mult ca sigur toţi bărbaţii îşi doresc să aibă puterea să o şteargă din calendar.

De la pitzipoance care umplu paginile Hi5 sau Facebook cu vorbe ce aduc aminte de diabet şi până la emisiuni TV unde culorile predominante sunt roz şi roşu, totul are gust leşios.

Totul e marketing, comercianţii de diverse iubesc ziua asta şi au grijă să exagereze la maxim pentru creşterea profitului. Din cauză că totul e exagerat şi supralicitat, un bărbat normal nu are cum şi nu poate trece peste ziua asta.

Nu mă vait, că eu oricum sunt între cei iremediabil pierduţi în momentul în care trebuie să fac un cadou, mi se şterge totul din memorie şi uit orice idee referitoare la cadoul perfect. Nu îmi ajunge că intru în panică la apropierea unor astfel de zile, ele mai trebuie să fie şi ultramarketate pe toate canalele posibile pentru ca să mă simt şi mai aiurea!

Faza e că ziua asta impusă cu sălbăticie mă duce cu gândul la religie. Lasă frate omul să iubească (dacă iubeşte) pentru el şi obiectul iubirii lui! Nu îl obliga să îşi strige iubirea aşa cum face religia cu credincioşii! E ceva de genul: dacă nu mergi la biserică nu crezi în Dumnezeu! C-mon! Hai să fim serioşi! Să merg la biserică pentru a-mi încredinţa spiritul unui popă burtos şi fără pic de har care nu mai ştie ce taxe pe acatiste să pună?! Mai bine lipsă! Prefer ca relaţia cu Dumnezeu să fie una intimă, directă, nepătată de intermediari.

Aşa şi cu Valentine. De ce trebuie să-i declari fetei cât de mult o iubeşti de Valentine, 1 martie şi 8 martie?! Arată-i asta moderat şi constant şi mi se pare mai sincer! De ce trebuie să avem excese în a arăta acest lucru fix la anumite date?! În rest ce sentimente avem? Atât de jos am ajuns încât trebuie să ni se aducă aminte ce, cum şi când să declarăm?!

I hate Valentine’s Day! De-aia, că nu vreau să mi se impună lucruri!

Vedete. Vedete? Thursday, Jan 27 2011 


Drumurile mele prin Bucureşti cu taxiul îmi dezvăluie mereu lucruri din viaţa acestui oraş. Astfel, dintre toţi oamenii care au prilejul să cunoască mereu feţe noi, taximeriştii mi-au demonstrat că ei ocupă un loc fruntaş cel puţin la cantitate.

Ei sunt cei care transportă lume către cartierele mărginaşe “pentru o bilă” dar şi vedete confecţionate de tabloide peste noapte dinspre şi înspre cluburile bucureştene. Aşa se face că în primul caz numai câţiva mai vor să meargă după lăsarea întunericului, chiar şi la comandă, spre cartierele rău-famate unde vânzarea de droguri de mare risc se întâmplă în plină stradă. În aceste locuri nici poliţia nu prea are curaj (sau interes?) să intervină.

De partea cealaltă, adică a clienţilor-vedetă, taximetriştii sunt dintre puţinii oameni care au văzut aceste fătuci în plin avânt plecând spre cluburi la distracţie, sau venind din cluburi “distrate-bine!” 🙂

Au oamenii o părere bine formată despre aceste specimene a căror biografie o cunosc atât de bine din presă, dar pe care ei o descoperă cu surprindere ca fiind mult mai condimentată de vicii.

Fetele respective, conştiente de statutul de vedetă pe care presa s-a grăbit să li-l atribuie sunt de fapt persoane limitate la majoritatea capitolelor, mai puţin capitolul fizic, deşi… “s-o vezi dom’ne, îmi povestea un taximetrist, pe prezentatoarea de la emisiunea cutare, cum pleacă de prin club, sau cum colindă cluburile ruptă de beată sâmbăta noaptea!”.

Eu înţeleg că fetele astea căutătoare de obiect al muncii în pantalonii fotbaliştilor, al politicienilor sau al oamenilor de afaceri pentru o propulsare ulterioară sunt puţine la minte, dar când ajungi vedetă trebuie să ai şi o anumită conduită (dar aici cred că greşesc eu)…

Cum să-ţi dai de exemplu numărul de cont prin SMS ca să vezi “în glumă” la cât te preţuieşte pe tine un băiat! Asta e prostituţie pe faţă!

Nu mă erijez aici în lupul moralist, dar măcar de ce nu l-au lăsat pe Prigoană să adopte legea prostituţiei?! Şi după ce băiatul nu decontează cât crezi tu ca vedetă că valorezi şi se iscă un scandal pentru care tabloidele se bat, să nici nu ieşi pe uşa din dos a televiziunii care te-a făcut vedetă, ci să fii repartizată la altă emisiune în cadrul aceleiaşi televiziuni! Pentru că eşti o vedetă de care noi ca entitate media nu ne putem dispersa…!!!!

Cam asta e avantajul taximetristului zic. El vede aceste femei în toată splendoarea lor de zi cu zi şi ştiu ce le poate pielea, ştiu să le categosisească şi să le pună acolo unde e locul: pe raftul petardelor!

Taximetrişti sau contabili?! Monday, Jan 17 2011 


Mă urc într-un taxi săptămâna trecută. Şoferul abia reuşeşte să afle unde vreau să merg, vorbea la telefon cu un coleg.

Cosmote-ul şi-a făcut mare pomană cu ei, taximetriştii, cu şoferii de RATB şi cu vatmanii. Sunt cartelele alea cu miliarde de minute incluse şi aştia vorbesc între ei, în conferinţe de mai mulţi sau doar câte doi, cât e ziua de lungă!

Revenind. Omul vorbea cu un coleg şi mi-a atras atenţia fără să vreau discuţia lor pentru că vorbea foarte tare, era genul de om care vorbeşte tare la telefon astfel încât nu-ţi mai auzi nici gândurile. Şi vorbeau ei despre noile reglementări fiscale şi despre nu ştiu ce registre trebuie să ia de la administraţia de sector, registre pe care apoi, tot ei, să le completeze.

Povestea e ciudată: mai nou guvernul, care până acum îi impozita cu o sumă fixă pe an, îi pune acum să îşi facă estimări asupra veniturilor lunare/anuale, să introducă acolo cheltuielile cu carburantul, service-ul şi altele în aşa fel încât cifrele respective să fie reale nu ca până acum şi în aşa fel încât practic să tragă mai mulţi bani de la ei.

Nu sunt foarte priceput în ale contabilităţii, dar oamenii ăştia trebuie să stea să facă la rapoartele alea muncă de contabil frate! Să ia rapoartele de la aparatele de taxat (care nu-s de ajuns cică în raportări, deşi sunt “fiscale”), şi ce mai, să facă raportări contabile pe baza lor!

În timp ce omul îmi detalia toate astea (că vă daţi seama că după ce s-a îndurat de mine şi a terminat convorbirea mi-a detaliat d-a fir-a-păr “mişelia lui Boc”), gândul m-a dus la şoferii indieni din New York: habar n-am, dar ăia tot aşa or face la capitolul ăsta?!

Mi se pare aiurea ca pe de-o parte să spui că vrei omul potrivit la locul potrivit şi pe de altă parte să dai o lege prin care să pui un şofer care poate are şcoala vieţii şi-o profesională să-ţi raporteze estimări!

Business plan nu le-o cere?! 🙂

De prin taxi adunate… Tuesday, Dec 21 2010 


Aţi avut vreodată impresia că taximetriştii sunt un fel de spirite ambulante? În sens de oameni atotştiutori şi la zi cu tot ce implică informaţia proaspătă din orice domeniu!

Merg mult cu taxiul, întâlnesc astfel fel şi fel de oameni.

Am ajuns la concluzia că pentru a fi taximetrist nu trebuie doar să ştii să conduci bine şi să cunoşti oraşul în care lucrezi.

Taximetriştii sunt adevăraţi psihologi câteodată! Ei îşi dau seama de mediul tău intelectual, de poziţia ta socială, de orientarea sau simpatiile tale politice. Şi duc discuţia în aşa fel încât să nu te jignească pe de-o parte, dar să şi afle ei lucruri de la tine pe de altă parte.

Un taximetrist, dacă tu ai chef şi dispoziţia să-l laşi, discută cu tine despre orice, de la Bianca lu’ Bote până la noutăţi legate de vremea pe glob sau repornirea acceleratorului de particule de la Geneva.

Nu ştiu frate de unde se informează, dar un taximetrist care se respectă nu poate fi prins pe picior greşit la niciun capitol! Evident că nu stăpânesc foarte bine nici unul din subiectele pe marginea căruia discută, însă nici tu nu ai mari pretenţii, deşi de multe ori te surprind!

Nu spun aici că ei sunt nişte intelectuali multilateral dezvoltaţi, sunt însă o oază de relaxare pentru mine şi am hotărât să fac din ei o categorie nouă în blogul meu, categorie pe care o inaugurez astăzi.

Aştept şi de la voi poveşti pe email, am să postez şi eu păţaniile mele din Bucureştiul taximetristic, pentru că subiecte sunt, credeţi-mă! Astfel, am să încerc să fac în aşa fel încât măcar odată pe săptămână, să strecor între posturi şi postul dedicat lor. Sper să pot! Wish me luck! 😉

%d bloggers like this: