Măi oameni buni, dragii mei, vreţi să plecaţi undeva şi nu prea ştiţi unde? Ascultaţi atunci la moşu’ o poveste pe cinste!

E povestea unui tărâm rupt din poze photoshopate de cataloage turistice. E povestea unui loc unde poţi merge şi fără să-şi vinzi rinichiul. E povestea unde atunci când eram mic visam să ajung, dar ştiam că visul e vis şi că nu va deveni aievea pentru simplul motiv că locurile acelea sunt o plăsmuire a unei fantezii, că nu au cum să fie reale… E povestea vacanţei noastre în Insula de smarald. Iat-o:

Am plecat din Bucureşti la 4 dimineaţa. Am încărcat cele două maşini până la refuz cu lucruri pe jumătate inutile şi am pornit optimişti spre graniţa cu Bulgaria. Am trecut-o fără ca vreunui vameş să-i pese că am vrea să-i arătăm că avem buletine sau paşapoarte. Am plătit câte 5 euro la două radare care ne-au detectat pe drum (unul la ieşire din Ruse, altul într-un sat aiurea, în care nici nu trebuia să intrăm pentru că-l puteam ocoli, dar aşa ne-o fi fost scris…).

Poliţiştii bulgari au o problemă. Dacă te opresc şi încep cu mustrări că ai depăşit viteza legală de 2 ori şi că trebuie să plăteşti 100 de euro amendă răspunsul e simplu: ia 5 euro sau scrie-mi procesul verbal. Şi aici e problema: sunt obligaţi să-l scrie în engleză, deci dacă veţi ştii acest amănunt 5 euro sunt banii pe care îi vor primi bucuroşi.

După ce am scăpat şi de a doua cotizaţie de 5 euro, drumul până la ultima benzinărie înainte de graniţa cu Grecia a fost normal. Pentru că, alt sfat, e bine să faceţi plinul în Bulgaria la ieşire, în principiu vă ajunge până reintraţi la întoarcere. Benzina/motorina e ok şi e şi mai ieftină decât în Grecia.

În Sofia trebuie să mai fiţi un pic atenţi (pentru că vă recomand să mergeţi prin Sofia, chiar dacă drumul e puţin mai lung) pentru că în intenţia de a evita treversarea oraşului trebuie să vă urcaţi pe centură.

Şi, voioşi, fix la ora 12 ajungeam să intrăm în Grecia. Voiam să pozez totul de aici încolo, poate de aceea am făcut poza asta mişcată şi cam aiurea, însă mi-a plăcut ce a ieşit, de aceea v-o arăt şi vouă:

Welcome to Greece!

Welcome to Greece!

Grecia cea aflată azi în frământări grave ne aştepta senină şi puţin dojenitoare că dacă o mai lungim mult cu recalculările de traseu ale GPS-urilor riscăm să pierdem de tot ziua de plajă, şi era păcat de aşa soare.

Nu ştiu bine cum am ajuns la ferryboat şi când, amorţit de stat pe locul co-pilotului, am făcut pozele astea:

 

Pescăruşii din fotografii sunt din cele câteva zeci care în momentul în care se aude sirena care vesteşte plecarea vasului din port încep să roiască în jurul acestuia ştiind că oamenii le dau de mâncare. Cerşesc deci un biscuite sau un pufulete şi vin atât de aproape încât dacă stai cu mâna întinsă, aproape te muşcă de degete.

Dupa alte trei-patru ore am ajuns în Thassos la vila rezervată de pe net. Locaţia – excelentă, în Skala Potamia, exact pe plajă. Camerele – imense, în jur de 40 metri pătraţi, la 30 de euro/noapte, cu kitchinetă, baie cu duş, trei paturi, o canapea cu două fotolii, TV, aer condiţionat, un balcon-terasă unde să te relaxezi la o cafeluţă şi toate cele, ni s-au părut nemaipomenite.

Am făcut o mică baie imediat ce am ajuns, pe plaja din faţa vilei care era cu pietricele. Nu a fost asta o problemă, 100 de metri mai încolo era o plajă cu nisip fin, destul de lată, cu de toate. Faza e că fiind cu maşinile, n-am făcut în două zile consecutiv plajă în acelaşi loc.

Insula are o caracteristică pozitivă însemnată, şi anume aceea că plajele sunt practic la poalele munţilor, apa de robinet care în restul Greciei este o problemă, aici provine de la izvoarele din munte, apoi căldura nu este atât de sufocantă ca şi pe continent, pe plajă respiri practic aer de munte amestecat cu briza mării, ceea ce e minunat!

Mai jos pun nişte imagini din prima zi de plajă şi închei postul pentru a îl continua în zilele ce urmează cu detalii din zilele următoare, deci staţi aproape: