Cred că aţi observat şi voi, ca şi mine dealtfel, că Bucureştiul stă din ce în ce mai bine la capitolul biserici. Nu spun că nu-i un lucru bun, dar pe praful ăsta te întrebi de unde are Patriarhia atâţia bani să deschidă biserică după biserică, în condiţiile în care pentru marea catedrală a mântuirii se cer donaţii de la cetăţeni!

În jurul meu, prin cartier, în ultimul an şi ceva s-au inaugurat vreo trei, dintre care una chiar măricică la intersecţia bulevardului Burebista cu Calea Dudeşti. De asemenea, tot pe Dudeşti, pe o distanţă de nici o staţie de tramvai, s-au mai deschis încă două, tot în ultimul an!

Suntem mult prea păcătoşi şi e nevoie de multe-multe biserici pentru a ni se asigura de către bunii şi preafericiţii conducători ai bisericii atâtea lăcaşe, sau pur şi simplu biserica e o afacere care merge ca unsă pe timp de criză?

O altă nedumerire pe care mi-o explic doar parţial este apariţia bisericilor în mai toate curţile de spital care se respectă! Cât să fie frate de demoralizator pentru tine ca pacient să ajungi la spital şi să treci prin dreptul bisericii din curtea acestuia?!Sau pentru medicii care lucrează acolo? Practic lucrează cu concurenţa suflându-le în ceafă!

Mă uitam ieri, în curtea Spitalului Colentina, se lucrează la o astfel de biserică. Oare angajarea unui preot în spital pentru sfânta împărtăşanie a celor ce îşi dau duhul acolo nu e de ajuns?!

Trebuie să li se construiască ditamai bisericile?! Oare pe ce bani se fac aceste biserici?! Mă gândesc că, din moment ce sunt în curtea spitalelor, şi Ministerul Sănătăţii contribuie!

Cum care Minister al Sănătăţii? Da, acelaşi care a închis zeci de spitale în toată ţara din lipsă de bani! Da, acelaşi care consideră că e mai bine să fie popa mai aproape decât medicul!

Oare de ce s-a ajuns aici?! Oare de ce spitalele noastre, prin bisericile pe care le găzduiesc, îmi inspiră mai mult un aer mortuar, deci pesimist, decât unul de speranţă într-o viaţă sănătoasă?!

Singurele instituţii în incinta cărora am mai văzut astfel de biserici-capele sunt cimitirele! Aţi prins comparaţia, da? Nasol! Nasol chiar şi pentru o ţară ca a noastră este să investim în ziduri în timp ce copii mor în spitalele cu biserici pentru că acestea nu deţin aparatura de menţinere a vieţii lor plăpânde!

Nasol că ne gândim să le iertăm sufletele bolnavilor în loc să ne gândim ca de aceiaşi bani să le prelungim viaţa pe pământ!