Clujul este un oraş cu care în mod normal nu am nici o legătură! Sunt născut-crescut în Piteşti, iar din 1992 locuiesc în Bucureşti.

Cu toate acestea, de prima oară (era undeva prin 1986) cand am văzut oraşul ăsta, mi s-a agăţat de suflet într-un mod special şi inamovibil. Nu mă întrebaţi de ce îmi place.

Îmi place pentru Grădina Botanică, îmi place pentru accentul oamenilor locului, imi place pentru calmul lor, îmi place pentru priveliştea de sus de pe Belvedere, îmi place pentru terasele din centru, îmi place pentru catedrale şi statuile lui Matei Corvin şi Avram Iancu, vă spun, nu ştiu de ce îmi place!🙂

Catedrala Romano-Catolică

Catedrala Romano-Catolică

Are un farmec al lui, are o mireasmă erudită, dă senzaţia unui oraş temeinic (deşi oamenii locului se pot plânge pentru multe lucruri şi chiar o fac).

Mi se pare întotdeauna, atunci când revin în Cluj, că dacă aş fi avut posibilitatea să aleg, în 1992, între Cluj şi Bucureşti, aş fi ales poate Clujul. Dar spun asta cu mintea de acum şi cu subiectivitate, deci “poate”.

Am mers vineri cu treabă la Cluj. Am plecat cu avionul la 7:45 şi m-am întors în Bucureşti în aceeaşi după-amiază la ora 16:45. Drumul a fost cam obositor, pentru că scurt fiind (de doar o oră), nu ai timp nici să citeşti, nici să joci Angry Birds ca lumea, nici să tragi un pui de somn (sau poate eu n-am reuşit asta pentru că le-am încercat pe toate?🙂 ). Am avut parte de vreme foarte bună (vezi poza, a fost cald şi senin, o adevărată zi de primăvară).

Am terminat treaba în timp record, m-am văzut pentru prânz cu cineva şi apoi m-am grăbit spre aeroport.

Însă dimineaţă când am ajuns (pe la 8:30), am avut o “fereastră” până pe la 10:45, aşa că l-am rugat pe taximetristul care m-a luat de la aeroport să mă lase undeva în centru, unde-o vrea el, să beau o cafea. “A, ştiu unde să vă las domnu’, avem o cafenea în centru, Diesel îi zice, unde se duce toată lumea bună.”

Nu ştiu ce înţelegea el prin “lume bună”, omul a fost bine intenţionat, cert e că am ajuns în Diesel… Cum să vă spun… Aţi fost vreodată, dimineaţa, sau chiar în timpul zilei la vreo cafenea din Dorobanţi? Dacă da, cunoaşteţi fauna, dacă nu v-o creionez eu: cocălăraşi care freacă menta sunt cei ce semnează zilnic condica la astfel de cafenele.

Toţi cu iPhone 4 (minim) pe masă, la vedere, de bebelou (am stat vreo juma’ de oră, n-a sunat nici unu’, nu s-a vorbit la nici unu’). Se schimbă impresii, valută, se citesc tabloidele zilei (pe care le comentează cu barmanii!): “auzi Ciobi, s-o logodit Bianca lu’ Bote cu Cristea, şi p-asta ai ratat-o fraere, rămâi clar neînsurat!”, şi alte asemenea aroganţe🙂 .

E fain în Cluj, e oraş frumos, aşa că am plecat să dau o tură de centru, nu mai rezistam în Diesel… Am făcut poza de mai sus (am pus-o pe Facebook şi lumea a crezut că e păcăleală de 1 aprilie, cu unii dintre ei mă văzusem cu o seară înainte în Bucureşti), m-am plimbat pe strasse şi aproape de 11 m-am îndreptat către întâlnire.

O să mă mai duc pe-acolo ori de câte ori voi mai avea ocazia, e un oraş care creşte mereu (nu neapărat şi frumos, s-au tras nişte construcţii futuriste în oraşul vechi de te ia cu ameţeli) şi care mereu mi-a dat un sentiment de bine transmiţându-mi o impresie de cosmopolitism.