Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu la cele 37 de primăveri ale mele nu am trăit până acum aşa ceva!

Am ajuns milogii Europei fraţilor, ba ce zic eu, ai lumii! Suntem mai jos decât Insulele Feroe, la noi acasă deschide scorul Luxemburgul prin unul din profesioniştii lor (n-am reţinut dacă era barmanul sau clovnul de la petrecerile copiilor)!

Şi ce e mai rău, marele Mutu are tresăriri de valoare după ce suntem conduşi de desculţii pe care altădată îi băteam cu 8-0 şi care în actuala campanie au înscris în poarta noastră prima oară!!!

Eu înţeleg că Răzvan Lucescu (aşa îl cheamă pe antrenorul nostru, nu, n-a fost un fotbalist renumit, ci un portar mediocru la Braşov) consideră că punem presiune nejustificată pe echipă cu pretenţiile noastre de a mai bate şi noi pe cineva, dar îl rog să ne înveţe cum e aia presiune justificată, sau mai precis să nu mai spună numic, ci să plece unde-o vedea cu ochii până n-o ajunge să fie linşat pe stradă…

Am început să scriu postul la pauză, când eram la egalitate cu Luxemburgul…

Până la urmă s-a terminat 3-1 pentru noi, amărăciunea s-a diluat, dar n-a dispărut!