Kopi Luwak este cea mai scumpă cafea din lume şi (se spune) cea mai bună. Modul în care se obţine este descris aici, şi probabil mulţi dintre voi cunosc acest “mic” amănunt🙂

Vă asigur că nici un alt iz în afară de cel de cafea rafinată nu răzbate printre aromele unei ceşti aburinde!😉

Sâmbătă seară am avut prilejul, prin intermediul degustării de la Kopel’s să văd şi eu cum este să bei aşa o cafea deosebită. Îmi place cafeaua ca obicei mic-burghez, îmi place faptul că savurarea unei cafele bune este asociată cu un sentiment de împlinire şi relaxare.

Sunt doar două dintre motivele pentru care îmi place să mănânc la Kopel’s şi invitaţia la degustare într-un asemenea loc mi s-a părut de nerefuzat.

Am mers, Viorel ne-a adus cafeaua, am gustat. Mmmmmm. Hai să vă descriu în cuvinte cam ce am perceput eu:

– este o cafea tandră şi care fără a fi foarte aromată la prima gustare, îşi insinuează aroma şi gustul mult timp după ce sorbi din ea. Drept pentru care nu e indicat să o bei repede. Bea-o încet şi urmăreşte traiectoria aromei sale!

– cafelele tari pe care le-am băut prin peregrinările mele au un numitor comun: tăria se transformă într-un fel de amăreală. Nu şi în acest caz: aici tăria cafelei ţi se insinuează în papilele gustative şi se eliberează apoi sub formă de aromă în timpul dintre degustări. Cu deosebirea că nu e acel gust amărui de care vorbeam mai sus, ci un gust pur şi catifelat de cafea fină.

– nu e genul de cafea care să îţi ridice tensiunea, sau cel puţin nu e bine să o prepari ca pe o cafea voit tare. Viorel ne-a făcut-o “pe loc”, în sensul că a măcinat pe loc boabele preţioase şi apoi le-a preparat la aşa numita “primă presă”, o combinaţie între infuzie şi presare a cafelei. Rezultatul e o licoare ale cărei arome nu sunt alterate de fierbere peste măsură, filtre nepotrivite sau alte asemenea.

Mi-a plăcut, ce mai! A fost înainte de toate o experienţă unică şi foarte plăcută. Am mulţumit frumos sâmbătă gazdei noastre, o fac şi acum aici: Merci Chief!🙂