Aşa se numeşte zăpada care cade atunci când nimeni nu mai vrea zăpadă, adică spre primăvară.

Aşa se numeşte (sper) şi zăpada căzută azi-noapte. Pentru că, în afară de faptul că zăpada mieilor cade spre primăvară făcându-ne în ciudă că ea (primăvara) mai are de aşteptat până să se instaleze, ea ne şi anunţă într-un fel primăvara.

E ceva de genul paharului jumătate umplut cu apă (pentru optimişti e jumătate plin, pentru pesimişti este jumătate gol).

Vreau deci să sper că zăpada de aseară este o zăpadă a mieilor. Pentru că nu mai vreau iarnă! Nu mai vreau frig şi mocirlă! Vreau flori şi cald şi soare şi căldură! Da, vreau căldură pentru că m-am săturat de frig şi ploi şi lapoviţe şi ninsori.

Nu mai vreau să-l văd pe Busu prevestind -17 grade la Miercurea Ciuc, apropape că mi-e dor să-l aud cum anunţă cod roşu de caniculă.

Pentru că de căldură mi-e dor. Pentru că venirea căldurii anunţă şi venirea vacanţelor. Mamă şi ce dor mi-e de o vacanţă straşnică! Ce dor mi-e să stau pe-o plajă! Ce dor mi-e să beau o bere pe-o terasă la ora 9 seara când afară e încă lumină!

D-aia nu mai vreau iarnă! Gata! Ne-a ajuns, ce e mult strică!