Am găsit azi dimineaţă o postare pe wall-ul de Facebook.

Este vorba despre un clip cu unul din prietenii din liceu, Epa pentru cunoscători. E primul clip cu el pe Youtube, deşi mulţi dintre noi îl aşteptam demult!

Epa performează în clipul respectiv la chitară o piesă binecunoscută cu atâta sensibilitate încât o groază de amintiri bune şi plăcute mi-au revenit în minte.

Mi-am amintit cum participam la repetiţiile trupelor înfiinţate după revoluţie prin Piteşti. Mi-am amintit cum umpleam sala teatrului Davila la concertele lor. Mi-am amintit ce bine am trăit în vremurile acelea frumoase şi nebune. Mi-am amintit cum am văzut pentru prima oară în viaţă o chitară “adevărată” Fender, tot la Epa.

Epa e un om sensibil, modest şi bun. Aşa eram toţi atunci cred, nu mai ştiu dacă am rămas la fel, nu cred, dar mi-e dor de vremurile alea.

Epa, prin clipul ăsta, mi-ai amintit de vremurile de demult.

Mulţumesc Epa!