Am fost duminică seară la spectacolul de la teatrul Bulandra cu titlul de mai sus.

E o piesă in trei actori, Vlad Zamfirescu, Serban Pavlu, Gheorghe Ifrim. Piesa e bună, consistentă, traducerea e ok, subiectul te pune pe gânduri: dintr-un grup de trei prieteni, unul dintre ei face o investiţie într-o pânză de artă contemporană. Lucrarea e o pânză albă care are pe ea trei dungi de culoare…albă!

Intriga începe să se ţeasă odată cu exprimarea modului în care ceilalţi doi amici apreciază pânza de domeniul absurdului precum şi investiţia respectivă.

Mai departe vă invit să descoperiţi singuri subiectul în noua sală de la Bulandra, foarte confortabilă, îngrijit renovată şi primitoare, care merită o vizită!🙂

Întrebarea care îţi stăruie după ce ieşi de la piesa asta este următoarea: de-a lungul vieţii, fiecare din noi am făcut poate o investiţie excentrică, cum au reacţionat prietenii noştri la ea?

Au fost toţi de acord în mod linguşitor cu ea? Au avut o reacţie de respingere sinceră pe care, cu intenţia de a ne da un sfat de prieten, nu am interpretat-o la început ca pe un semn de adevărată prietenie, ci ca pe un semn de invidie?

Au fost înţelegători şi au încercat să ne spună că nu am făcut totuşi o mişcare înţeleaptă, dar ca prieteni ne-o acceptă, aşa cum ne acceptă şi pe noi, cu bune şi rele?

Eu am păţit d-astea şi am avut parte de o paletă întreagă de reacţii.

După estomparea reacţiilor şi a emoţiei de moment s-au cernut şi adevăraţii prieteni care mi-au arătat, aşa cum trebuie să se întâmple mereu, că prietenul bun este întotdeauna de partea ta.

Problema e că în general prieteni buni găseşti greu…

Eu însă am fost binecuvântat cu câţiva!🙂

Voi?