Pentru cine nu ştie (dacă există oameni care n-au auzit de ceea ce poate fi deja numit un fenomen azi la noi), etnobotanicele sunt acele gunoaie cu efect halucinogen care se vând “la liber” în ţărişoara noastră dragă.

Există o problemă din ce în ce în ce mai gravă apropos de această temă pentru că efectele pe care le au aceste amestecuri criminale asupra organismului sunt devastatoare şi pe deasupra dau şi dependenţă.

Idoiţii de la putere au fost luaţi prin surprindere de băieţii deştepţi în momentul în care aceştia din urmă au adus pe piaţă aşa ceva pentru simplul motiv că legal nu aveau ce să le facă. Respectivele substanţe nu erau în lista ministerelor de substanţe interzise la vânzare! După primul şoc, directoraşii din ministere au făcut o listă în ideea de a închide magazinele.

Normal că afaceriştii au venit ba cu alte denumiri, ba cu alte substanţe, şi tot aşa. Practic s-a declanşat un joc de-a şoaricele şi pisica în care cei cu magazinele de vise, care deja prinseseră cheag, puteau şpăgui orice funcţionăraş care ridica şi el capul cu intenţia declarată de a scoate afacerea în afara legii.

Probabil cele descrise mai sus sunt deja cunoscute de voi, nu despre asta am intenţionat să amintesc însă aici. Am vrut să scriu postul ăsta pentru că am descoperit cu uimire că aceste magazine la care eu credeam că apelează doar boschetarii, au o clientelă din ce în ce mai diversă şi surprinzătoare.

Să vă povestesc. Eram acum câteva săptămâni cu gaşca în Bucureştiul vechi. Intraserăm într-un restaurant la care nu mai fusesem. Masa era la geam, atmosfera era haioasă, bera bună, noi ne simţeam ok.

Peste drum de restaurant era un Spice Shop. Non-Stop! Îl văzusem când m-am aşezat la masă, nu era nimeni în faţa lui pentru a cumpăra ceva, nu mi-a atras atenţia mai mult decât în mod normal.

La un moment dat, fără să vreau, arunc privirea pe fereastră. Lume la coadă. Nu remarc, iar. Mai trece o vreme – iar aşa, coadă! Mă uit mai atent la clientelă: copii tineri, bine îmbrăcaţi, ieşiţi cu gaşca, la fel ca noi, cumpărau de zor. Măi să fie!

Unde sunt frate homleşii?! Păi nu sunt! Nu ei sunt clienţii tradiţionali mă lămureşte un amic, ăia nu au bani. Clienţi sunt dintre noi, ca să zic aşa, copii cu bani de la părinţi, cu o situaţie materială peste medie. M-am îngrozit.

Erau la coadă băieţi tineri cu prietenele lor, cumpărau lejer şi fără nici o problemă prostiile alea. Nu am putut să nu mă întreb iar cum de nu le interzic cei ce au puterea s-o facă. Răspunsul e mereu acelaşi: nu e legal să se interzică o afacere!!! Dar să transformi în legumă tinereţea e legal?! E normal?!

Citind ieri un blog, dau peste o campanie a celor de la Imagistica în colaborare cu Primăria Cluj-Napoca, “Noul model de ierbar”. Foarte tare, e un semn că lumea a înţeles (a câta oară oare?!), că nu mai putem avea speranţe de la centru… Iată cum s-a materializat ideea lor. Rezultatul, deşi trist, mi se pare foarte grăitor, bravo oameni buni:

Noul model de ierbar

Noul model de ierbar