Am fost miercuri seară la Teatrul Act la spectacolul cu titlul Dumnezeul de-a doua zi:

Dumnezeul de-a doua zi

Dumnezeul de-a doua zi

Ciupercutza a luat biletele, ei trebuie să-i mulţumesc! Pentru că a fost un spectacol încântător şi dureros de actual şi real! Este un spectacol cu doi actori, Vlad Zamfirescu (fiul marelui Florin Zamfirescu) şi Mirela Oprişor. Vlad Zamfirescu ne-a confirmat încă odată că ştie să calce apăsat pe urmele părintelui său şi că a putut să se detaşeze de uriaşa povară de a fi copilul unui mare actor, croindu-şi singur un tip de caracter original şi foarte personal.

Subiectul piesei este simplu complicat şi incitant în acelaşi timp, nu o să îl dezvălui însă aici, vă recomand să mergeţi să vedeţi piesa. În sala mică-mică de la Teatrul Act au fost ocupate absolut toate cele aproximativ 100 de locuri. Nu este un spectacol lung şi nici scurt, ţine vreo oră şi puţin, însă este foarte bine structurat ca scenariu şi regie de către Mimi Brănescu, un actor-regizor-scenarist din noul val care confirmă la fiecare apariţie.

Ieşi din sală după spectacolul ăsta cu un sentiment de încântare la adresa lui şi a actorilor aplaudaţi minute în şir la scenă deschisă. Cu un soi de amărăciune apropos de subiecte normale din cotidian (iubire, minciună, suferinţă, păcat, visare, moarte). Cu plăcuta convingere că scenaristul a surprins o frântură din viaţă într-un mod atât de simplu şi real de parcă şi tu ai fi putut scrie piesa respectivă, pentru că multe din situaţiile sau trăirile de acolo ţi-a fost dat şi ţie să le trăieşti şi să le experimentezi.

Vă mai recomand odată: mergeţi să vedeţi piesa asta, aştept opiniile voastre “după”!🙂

Sursă foto: Teatrul Act