Începând de miercuri 1 decembrie lumea a luat-o razna. Ca la un semn, toţi şi-au adus aminte de Crăciun, sărbători de iarnă şi tot ce implică aceste clişee.

În anii trecuţi începuse să se împământenească un obicei frumos şi anume ca la 1 decembrie primarele Bucureştiului să aprindă cu fast luminile de sărbători. Era un lucru bun, marile capitale au toate acest obicei, parcă aveam senzaţia unei apartenenţe la o comunitate selectă.

Anul ăsta toate au fost altfel. Că luminile în centru nu s-au mai aprins pe 1 decembrie, ci pe 5 decembrie n-ar fi mare chestie, au zis că în ajun de Moş Niculae… OK! Mai fain e că nu primarul general a dat tonul la iluminarea Bucureştiului, ci fiecare primar de sector când şi cum a crezut de cuviinţă! Astfel, primul a fost Piedone! El a aprins lumina miercuri, pe 1. Au urmat încet şi ceilalţi, iar duminică seara a făcut-o şi Oprescu.

Acum, ca orice român imparţial mă întreb şi eu: ce rost a avut bulibăşeala asta?! Chiar e vreunul atât de naiv să creadă că el sau partidul său va câştiga voturi dacă încep o astfel de cursă? Sau că lumea îi va crede mai gospodari?

Eu cred că şi de data asta ei au încercat să reinventeze festivismul electoral. Şi de pierdut una peste alta, la capitolul imagine de capitală europeană, tot noi toţi avem!

Pentru că ei oricum au alte percepţii despre ce înţelegem noi, oamenii de rând, din întrecerea asta a lor. Sau ei au dat semnalul de început al unor sărbători numai de ei percepute?…

P.S.: La Mulţi Ani tuturor Nicolailor şi Nicoletelor! 🙂