Astăzi, miercuri 1 decembrie, împlinesc 5 luni de la primul post pe blogul ăsta!

Au fost 5 luni intense, am adunat 27 de posturi (cu cel de faţă).

Am adunat prieteni noi, am distrat prieteni de-o viaţă, am contrariat lume.

M-au citit şi sora şi fratele si părinţii şi iubita şi prietenii şi amicii şi duşmanii.

Nu m-am ascuns deloc niciodată, de câte ori am vrut să scriu ceva sau despre ceva, am făcut-o.

Şi am primit feedback-ul vostru (deşi mai mult prin viu grai sau pe Facebook decât aici, oare de ce nu îndrăzniţi, nu ştiu!), pentru care vă mulţumesc!

Au ajuns aici din curiozitate sau din întâmplare oameni de facturi diferite şi e un sentiment ciudat să realizezi că practic nu poţi avea control asupra celor care te citesc. Pentru că nu îi cunoşti în totalitate! Şi pentru că oamenii sunt schimbători. Şi pentru că nu-i poţi mulţumi pe toţi niciodată! Poţi avea astăzi într-un om un sprijin de nădejde, pentru ca mâine să îl regăseşti în cealaltă tabără fără ca tu să fi contribuit serios la această schimbare de atitudine. Dar asta se întâmplă multora…

Eu am început blogul cu intenţia de a aşterne undeva transparent clipe memorabile ale vieţii mele. Vreau de la blogul ăsta măcar un lucru: să păstreze memoria poveştilor din el cel puţin pentru mine. Vreau să îmi aducă aminte de Paris, Barcelona şi ce oraşe oi mai vizita eu de-a lungul vremii, vreau să îmi oglindească vacanţele aşa cum am simţit eu că le-am trăit, vreau să îmi arate că m-a bucurat un proiect terminat, un film sau un spectacol de teatru vizionat, un sărut într-o vară toridă sau vizita la patinoar cu cineva.

Iar dacă numărul vostru, (al celor care mă citiţi), va creşte, voi şti atunci că oamenii care au intrat aici odată revin cu plăcere şi interes. Şi asta mă va ambiţiona şi mă va ajuta să scriu zilnic în aşa fel încât voi să ştiţi că dacă în timpul săptămânii, dimineaţa la cafea, fix de la ora 9:15, nu găsiţi postul meu din ziua respectivă proaspăt şi cald, apoi e ceva cu mine: sunt în vacanţă!😛.