Am fost sâmbătă, la sugestia fratelui meu, împreună cu gaşca tradiţională, la un meci de volei. Din divizia A1 a campionatului naţional de volei feminin. A fost prima oară când am asistat la un meci de volei live, la faţa locului. Ştiam în mare regulile jocului, nu-i fizică cuantică, jocul a fost frumos, echipele (CS Volei 2004 Tomis Constanţa şi Dinamo Bucureşti) au jucat admirabil şi cu dăruire, ca să folosesc termeni consacraţi, însă nu asta m-a împins să scriu prezentul post. Noi, toată gaşca, am fost să susţinem o fată de viitor, Ioana Nemţanu, o prietenă de familie, ploieşteancă, ce trăieşte însă de mică în Germania şi care a şi activat în Bundesliga precum şi la echipa naţională de junioare a Germaniei, iar acum joacă la Constanţa. Ioana a jucat tot meciul, a fost vedeta echipei ei, omul de bază la care mergeau toate mingile grele. În final, echipa din Constanţa a câştigat după un meci tensionat, revenind de la 2-0 la seturi la 2-2, pentru ca în ultimul set, cel decisiv, să câştige cu 15-8.

Până aici totul a fost frumos, am mers la un meci pentru fata noastră echipată în azuriu şi purtând numărul 11, am vazut-o, am aplaudat-o şi ne-am bucurat cu ea şi pentru ea la final. Singurul lucru care ne-a lăsat un gust amar au fost condiţiile în care o echipă de Champions League în România (cum este Dinamo) îşi joacă meciurile.

Pentru că sala în care s-a jucat era cât o sală de sport din şcoala generală, fără locuri pentru spectatori (am stat înghesuiţi în picioare pe banda de 1,5 m care mai rămăsese între teren şi pereţii sălii).

Mai mult, în Bucureşti, capitală a unei ţări ce e membru UE, sunt 2 săli unde se poate juca şi se şi joacă volei: asta, care e de fapt o sală închiriată de cei de la Dinamo, şi se află prin Balta Albă, şi încă o sală, pe undeva prin Iancului, unde îşi joacă meciurile “de acasă” CSM Bucureşti. That’s all!!!

Adică dacă nu e fotbal, “nu se merită”? Îmi place fotbalul, nu mă pot numi (încă) un fan al voleiului, dar semiobscuritatea în care îşi duce viaţa sportul ăsta în România mă întristează. Şi am impresia că se întâmplă asta şi din cauza oamenilor de la conducerea acestiu sport. Spun asta pentru că acum 2 săptămâni fetele de la Constanţa au avut meci în Cupa României cu CSM Bucureşti, fratele meu a mers şi la meciul ăla, dar gasirea sălii pe site-ul federaţiei de volei sau aiurea pe net a fost un supliciu.

Impresia că sportul ăsta, la fel ca multe altele, e pe lista Cenuşăreselor e pregnantă. Şi mai vrem recunoaştere şi performanţă! Nu mai devreme de sâmbată mi se pare, am câştigat titlul de campioni mondiali la scrimă cu fetele. A ştiut omul de rând care se informează de pe canalele convenţionale (radio şi TV) că măcar se desfăşoară un campionat mondial undeva, pentru un sport la care în principiu am avea şanse să ajungem cei mai buni din lume?!?!?! Neh!

Noi îi luăm interviu pe GSP incultului de Giovanni Becali şi-l dăm în reluare de zeci de ori. Şi ce zice marele văr de oier? Că se fură în fotbal cu arbitri!!! Nu zău? Hai sictir!