De două zile n-am apă caldă…! Nu ştiu de ce, o fi oprită “de la centru”, sau o fi vreo avarie locală, cert e că n-am! Fac duşuri reci, năduşesc al dracului “după” şi aşa mai departe. Mă uit la soarele care şi el a tot explodat zilele astea de atâta căldură câtă a putut avea🙂 şi nu pot să nu mă întreb cât ne-o mai ţine aşa… Noaptea nu prea poţi dormi, ziua nu prea poţi mânca, noroc cu maestrul Viorel care are grijă să aranjeze asta, că nu ştiu zău ce-aş face… 🙂

Număr zilele până la concediu, marea mă cheamă, nevoia de adierea brizei ei mă face şi mai nerăbdător. Sunt ca un copil în aşteptarea cadoului promis, câteodată stau şi mă gândesc dacă nu cumva există cumva pericolul să mă trezesc… Dar ştiu că ce trăiesc este o realitate, asta mi-este garantat de mici greşeli pe care le mai fac zilnic sau de şoapte de înţelegere pe care le aud recunoscător atunci când am mai multă nevoie de ele.

Nici nu m-am gândit ce o să îmi iau în bagaje, sunt atât de bucuros că plec, încât vreau pur şi simplu să plec, uitând că pot să mă trezesc acolo fără periuţa de dinţi sau costumul de baie… Sunt ca soldatul care numără zilele până la “liberare”, nerăbdarea îmi acaparează atenţia din ce în ce mai mult, şi peste toate astea tronează vara asta ciudată şi vorba lu’ Nenea Iancu: “Căldură mare, monşer!”.